Biserica noastră îl cinsteşte pe Sfântul Andrei cu următorul nume de sinaxar: „Sfântul, măritul şi întru tot lăudatul Apostol Andrei, Cel dintâi chemat“.
Sfântul Andrei era originar din Betsaida – localitate situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret, în provincia Galileea – fiind fiul unui pescar cu numele Iona şi frate al Sfântului Apostol Petru.
Ascultând cuvintele Mântuitorului şi văzând minunile săvârşite de El, Sf. Andrei a fost cuprins de dorinţa de a vesti tuturor pe Mesia.

Apostolul Andrei, Cel întâi chemat, a vestit Cuvântul lui Dumnezeu în Asia Mică, precum şi în Tracia şi în nordul Mării Negre, ajungând până la Kiev. S-a întors apoi spre Bizanţ şi a coborât prin Macedonia şi Tesalia până la Patras – cetatea din Ahaia (Grecia de azi) – unde a fost prins, acuzat printre altele că este iscoadă dacică şi condamnat la moarte de închinătorii la idoli. A fost răstignit pe o cruce în formă de „X“- numită până azi „Crucea Sfântului Andrei“, în timpul domniei lui Domiţian. Avea vârsta de aproape 90 de ani. Biserica a stabilit, încă de la sfârşitul secolului al II-lea, ca dată de prăznuire a Sfântului Apostol Andrei ziua de 30 noiembrie, iar Biserica Ortodoxă Română l-a ales ca ocrotitor al ei.

Imaginea Sfântului Apostol Andrei, cu bunătatea şi milostivirea sa, cu dragostea şi puterea sa, a devenit subiect de legende, colinde şi obiceiuri, care s-au transmis din generaţie în generaţie, menţinânând mereu vie în conştiinţa poporului originea apostolică a creştinismului său. Într-o baladă foarte cunoscută în satul Corvin se pomeneşte de schitul sau mănăstirea lui Andrei la care veneau Decebal: „De la schit în sus,/ Crucea lui Iisus,/ De la Cruce-n tei,/ Crucea lui Andrei,/ Cine că-mi venea/ Şi descăleca?/ Venea Decebal, Călare pe un cal…“. Iar o alta descrie vizitele împăratului Traian la schitul sfântului: „La Schitu din tei/ Crucea lui Andrei/ Traian că venea,/ La slujbă şedea,/ Slujba asculta,/ Şi îngenunchea…“

La mulți ani cu sănătate sărbătoriților zilei!